Vă dă Dumnezeu de lucru cu un copil, cât aţi fi avut cu 10 copii, pe care Dumnezeu a vrut să-i trimită în lume şi voi nu i-aţi primit! - 28 noiembrie 2011 - Sfânta Mănăstire Prislop.

Vă dă Dumnezeu de lucru cu un copil, cât aţi fi avut cu 10 copii, pe care Dumnezeu a vrut să-i trimită în lume şi voi nu i-aţi primit!

28 noiembrie 2011 – Sfânta Mănăstire Prislop
Înaltpreasfinţitul SERAFIM JOANTĂ,
mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

Părintele Arsenie insista foarte mult în cuvântul său pe familia creştină, pe naşterea de prunci, pe educaţia copiilor. Îmi aduc aminte cum spunea femeilor care veneau să-l asculte: vă dă Dumnezeu de lucru cu un copil, cât aţi fi avut cu 10 copii, pe care Dumnezeu a vrut să-i trimită în lume şi voi nu i-aţi primit! Cauza de astăzi a suferinţei în familie este faptul că nu mai avem familia pe care o doreşte Dumnezeu, în care să se exprime viaţa pe care Dumnezeu o trimite în lume. Familia este chipul autentic, cel mai curat, al dragostei pe care Dumnezeu o trimite în lume. Când iubirea din familie coboară doar la nivelul trupului, atunci este o iubire pătimaşă.

Când în unirea din familie se evită naşterea de prunci, acea iubire este cu totul potrivnică lui Dumnezeu. Dumnezeu este o iubire jertfelnică şi responsabilă. În familie, iubirea angajează şi trupul şi sufletul şi duhul. Numai această iubire este creatoare şi rodnică. Aceasta ţine de firea lucrurilor, de natura oamenilor. Numai atunci această poruncă a lui Dumnezeu se împlineşte în viaţa de familie, când soţul şi soţia, din unirea lor totală, aduc pe lume viaţă, copii. Cine încalcă legile firii, suportă în mod automat consecinţele. Cine încalcă legea lui Dumnezeu, sădită de El în sufletele şi în viaţa noastră, cine suprimă viaţa copiilor, acela îşi ruinează trupul, sufletul şi coboară la o stare mai prejos decât animalele.

Trebuie să punem suferinţa pe seama păcatelor noastre, să ne-o asumăm şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte, să ne dea răbdare în purtarea crucii suferinţei. Părintele Arsenie spunea mereu: mulţumiţi lui Dumnezeu că vă încearcă cu tot felul de necazuri şi ispite, că prin ele vă ispăşiţi păcatele şi vă prezentaţi curaţi în faţa lui Dumnezeu!

Ne ferim să avem copii, luăm anticocepţionale – toate sunt avortive – însă consecinţa vine în timp, pentru că trupul femeii suferă. Încetul cu încetul se slăbănogeşte şi ajunge la neputinţă şi la boli. Vom lua răsplata pentru păcatele noastre în mod sigur.

Un neam nu poate să fie sănătos, umanitatea nu poate să fie armonioasă, decât atunci când familia este împăcată. România este printre primele 10 ţări din lume cu rata cea mai ridicată a avorturilor. Suntem sortiţi pierii în câteva generaţii.

Venim pe lume cu o zestre de la înaintaşii noştri, care pune o pecete pe identitatea noastră. Dacă uităm de identitatea românească şi ortodoxă, încetul cu încetul ne desfigurăm şi vom avea mult de suferit, şi noi şi urmaşii noştri.

Bucuria adevărată este atunci când îl avem pe Mântuitorul în sufletul nostru! Dumnezeu este singura realitate în viaţa aceasta. Să ne creştem copiii în frica lui Dumnezeu! Să avem grijă de ei, cum spunea Părintele Arsenie, din pântecele mamei. Mama trebuie să aibă o viaţă liniştită, de rugăciune, de împărtăşire regulată cu Sfintele Taine, de armonie în familie, pentru că toate stările ei sufleteşti se imprimă în copilul pe care-l va naşte. După naştere, părinţii să aibă grijă să nu se certe. Trebuie să fim în armonie cu toată creaţia, să avem o sensibilitatea profundă în viaţa noastră, dacă vrem să înţelegem ceva din tainele lui Dumnezeu!