Părintele Dumitru Staniloae
"Un cald cuvânt de mulţumire trebuie să aduc P.C. Părinte Ieromonach Arsenie, dela Mănăstirea Brâncoveanu, bunul meu student de odinioară, care mi-a rămas mereu aproape. P.C. Sa a binevoit să scrie după dictatul meu cea mai mare parte din traducere la prima ei redactare. Înafară de aceasta, prin prezenţa aproape necontenită şi prin stăruinţa ce-a pus-o pe lângă mine de-a face această traducere, mi-a alimentat curajul în mod considerabil ca să pot duce până la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred că aş fi săvâşit-o. Iar după ce din prima ediţie a vândut 800 exemplare, prin abonamentele făcute pentru a doua, mi-a dat imboldul hotărâtor să o tipăresc din nou. Tot P.C. Sa a executat şi coperta."
Sibiu, la Naşterea Domnului, 1946
(Filocalia, vol. I, Sibiu, 1947, pag. XI-XII)
"Ajutorul hotărâtor la tipărirea acestui volum l-a dat însă iarăşi bunul meu fost student, ieromonahul Arsenie dela mânăstirea Brâncoveanu. Datorită abonamentelor masive ce le-a procurat P.C. Sa, am putut face faţă unor greutăţi ce se ridicau ca munţii în calea tipăririi acestui volum. P.C. Sa poate fi numit pe drept cuvânt ctitor de frunte al Filocaliei româneşti. După imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum susţine cu putere neslăbită lucrarea de tipărire. Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga operă în româneşte, acest act va rămâne legat într-o mare măsură de numele P.C. Sale şi de mişcarea religioasă pe care a trezit-o în jurul mânăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiţiei ortodoxe şi cu mijloacele cele mai curate duhovniceşti, ale învăţăturii stăruitoare şi ale dragostei de suflete."
(Filocalia, vol. II, Sibiu, 1947, pag. II)
Prea Cuc. Sale Părintelui Ieromonah Arsenie, care a reînviat, cu viaţa şi cu pro- povăduirea, duhul Filocaliei în viaţa religioasă a poporului nostru"
"Mai înainte de-a spune câte ceva despre scrierea ce-o publicăm în acest volum mă simt dator să mulţumesc, într-o măsură chiar mai mare decât am făcut în prefeţele primelor două volume, Părintelui Ieromonah Arsenie pentru apariţia acestei scrieri în româneşte.
Dela scrierea aceasta a pornit munca mea de tălmăcire în iarna anului 1943/1944 şi ceea ce mi-a dat curaj să lupt până la capăt cu greutăţile neobişnuit de mari ale textului grecesc, a fost - pe lângă înţelegerea iubitoare a soţiei mele - stăruinţa întăritoare a Părintelui Arsenie, care a stat lângă mine tot timpul traducerii, scriind întrg textul românesc în prima formă pe care am reuşit să i-o dau. După isprăvirea ei a venit gândul şi curajul de-a porni la tălmăcirea Filocaliei.
Dar recunoştinţă şi mai mare i se cuvine pentru tipărirea ei. La decretarea stabilizării monetare, la 15 august 1947, erau tipărite din acest volum deabia vreo 160 pagini şi în lipsa de bani ce-a urmat perspectivele şi făgăduinţele pe cari mă bizuiam, când anunţam în prefaţa vol. II pornirea volumului de faţă, au căzut la pământ. Credeam că va trece timp îndelungat până se va putea relua tipărirea.
Iată însă că ceea ce nu mă aşteptam, s-a realizat. Datorită abonamentelor pe cari în cea mai mare parte le-a adunat P.C. Sa, - cu binecuvântarea I.P.S. Mitropolit Nicolae - tipărirea volumului a fost dusă până la capăt.
Se poate spune fără exagerare că fără Părintele Arsenie şi fără mişcarea religioasă trezită în jurul mânăstirii Brâncoveanu, manuscrisele acestea ale Filocaliei ar fi avut şi ele soarta pe care au avut-o alte manuscrise ale ei şi ale altor traduceri, păstrate în bibliotecile mânăstirilor. O repet: P.C. Sa împreună cu mişcarea religioasă din jurul mânăstirii Brâncoveanu sunt ctitorii Filocaliei româneşti. Se vede că duhul Filocaliei, pe care l-a reînviat P.C. Sa în viaţa religioasă a poporului nostrum, a fost condiţia de maturitate pentru apariţia scrierilor din Filocalie la lumina tiparului în româneşte. Cu cea mai mare însufleţire au răspuns la apelul P.C. Sale Breşovenii mei, cari au dovedit aceeaşi dragoste de carte şi de ortodoxie, ca şi înaintaşii lor de totdeauna.
Trebuinţa ca Părintele Arsenie să fie aproape de locul tipăririi şi obişnuinţa prietenilor mei, tipografii dela Arhidiecezana din Sibiu, cu scrisul meu, m-a făcut să tipăresc şi acest volum şi cred că şi cel următor tot la Sibiu, deşi mi-ar fi fost, din alte puncte de vedere, cu mult mai la îndemână să le tipăresc la Bucureşti. Am voit apoi să sprijinesc vechea tiparniţă a lui Şaguna"
Bucureşti, Botezul Domnului, 1948
(Filocalia, vol. III, Sibiu, 1948, pag. I-II)